de ce am impresia că gândesc... de ce mă păcălesc că *înțeleg*... de ce te întreb... de ce nu mă opresc puncte puncte... E de la ordinea lucrurilor! ...și totuși observ... observ... și am gânduri și *vreau* să îți scriu ceva care să te facă să simți că nu este natură totul... deși tot natura este cea care... face... tot... avem incredibila putere să simțim... să știm că simțim, să simțim că trăim, să știm că simțim că trăim, să citim, să ne imaginăm, să înțelegem, să credem, să avem impresia că știm ce este bine și ce este rău... gânduri naturale... și am puterea să mă opresc brusc... că natura manifestată acum nu are suficiente cuvinte să exprime paradoxul realizării... cum știe ea că știe, cum există ea prin mine... cum exist eu acum prin cuvintele astea